In 2001 eram in Atena.. Ajungand la hotel vedem cativa negrotei uitandu-se speriati la ceea ce credeam atunci a fi un film. Ne-am crucit de “realizare” si-am plecat sus. Cand ne-am intors am realizat ca e pe bune.

Toata lumea o luase razna.. orasu era brusc plin de politie , cursul dolarului explodase.. toate televiziunile aratau aceleasi imagini. Un turn in flacari si un avion intrand in celalalt.. acelasi om in camasa albastra(parca) acoperindu-si brusc dovleacul de pe umeri , aceiasi oameni insangerati , aceleasi declaratii , acelasi bush impasibil..

La 7 ani dupa fazele astea inca se mai fac documentare , inca mai apar noi marturii , noi date , noi legaturi .. si Osama (de cuvinte) tot mai zburda vesel prin desert. Intre timp americanii au mai pus-o de-un razboi cu target restabilit pe parcurs. Caci d-aia terorism se cheama si cand ameninti pe cineva cu pistolu dar si cand iti iei doua 747 si “grabesti” mii de oameni s-ajunga la cheful etern..

Si cand te gandesti ca acu 24 de ore lumea era morcovita (mai mult sau mai putin pe bune) de gaurile negre si alte chestii de gen. pana la urma suntem o generatie antrenata.. caci vorba ceea.. din 11 aprilie ‘99 murim la fiecare 2-3 luni.. ba in 2000 .. ba in 2001 .. ba e cutremur.. ba 6 a 6-a 2006 .. si-adevaru e ca toti murim.. da’ nu cand se-anunta ..